Amintiri....

Daca toata lumea vorbeste de amintiri mi s-a facut o pofta nebuna sa ma delectez cu micile mele nimicuri care au o valoare f mare pt mine. Am luat cutia in care le pastrez langa mine si am inceput sa cotrobai prin ea. Am gasit acolo o gramada de lucruri de care uitasem. La noi, in clasa a-8-a fetele isi fac o panglica din 3 culori pe care o prind in piept si colegii, profesorii, le scriu tot felul de amintiri si ganduri bune. Mi-a placut tare mult sa recitesc ce srie pe ea, dar ma gandesc cu tristete ca sunt multi dintre fostii colegi de care nu mai stiu nimic de f mult timp. Oare ei ce mai fac?

Offffffffff

Azi am o stare de... M-am trezit de dimineata cu o durere de cap groaznica. Am aprins repede televizorul sa vad cum va fi vremea azi. L-am aprins la tanc, ca era chiar rubrica meteo si anunta vreme in incalzire. Ma bine-dispun brusc si ma ridic plina de voie buna din pat in ciuda durerii enervante. Ma duc repede sa trag drapeiile asteptandu-ma sa vad afara o vreme insorita, numai buna de plimbari. Socul a fost destul de mare cand am vazut ca afara nu era soare ci ningea. Ningea de ziceai ca suntem in decembrie. Offfffff, iar zapada? Zau ca m-am saturat de ea. Vreau sa vina odata primavara, ca deja mi lehamite de frig si ger. Oare cat mai dureaza pana o veni caldura? Si tare sunt curioasa unde o fi vremea in incalzire si insorita anuntata la meteo, ca e clar ca nu la noi.

stiri, stiri, stiri...

Am citit inca o stire in ziar in care se relata cum un elev a batut un profesor si nu pot sa nu ma intreb oare unde va ajunge invatamantul cand va intra Adelina la scoala? Si noi am fost elevi dar nu tin minte ca vreun coleg de-al meu de clasa, sau vreun elev din scoala, din oras chiar sa fi tipat macar la un profesor, daramite sa ridice mana. E drept ca sunt si profesori care numai la catedra nu au ce cauta, dar de aici si pana la a sari la bataie e cale lunga. As fi ipocrita sa spun ca noi respectam toti profesorii. Nici pe departe, dar toata revolta noastra se rezuma la ai barfi cand nu erau de fata, atunci capatam si noi puteri si ne credeam pui de zmei. Dar asta pana ajungea profesorul la catedra. Nu stiu, aveam si profesori care se coborau la mintea noastra si povesteau cu noi cate-n luna si-n stele, care ieseau cu noi vara la terasa si care ne cereau insistent ca in afara scolii sa le spunem pe nume dar cu toate astea erau tot domn' profesor sau doamna profesoara. Oare chiar nu mai exista respect? Si pentru asta cine e vinovat? Parintele care nu mai are timp de copil sau copilul care se spune ca, cu fiecare generatie se naste cu o personalitate mai puternica?

Burtici...

Aflu cu bucurie in suflet ca numarul burticilor cu samburei creste de la o zi la alta si imi amintesc cu nostalgie de perioada cand eu insumi aveam o burtica cu un samburel in ea. A fost cu adevarat o perioada frumoasa, o asteptare plina de emotii. Sentimente total necunoscute pana atunci mi-au invadat inima de cand am vazut cele doua liniute pe testul de sarcina si pana in momentul in care am vazut mica minune in bratele asistentei. Au fost niste luni minunate, dar acum fiecare zi mi se pare minunata. Mi se face asa un dor de burtica mea... seara mai dorm cateodata cu mana pe burta si parca astept sa miste o gagalice mica acolo. Felicitari tuturor burticilor sa va bucurati de fiecare clipa cu burtica si bebelusul ce va veni pe lume sa va aduca numai bucurii si impliniri.