miercuri, 1 iulie 2009

De ce?

Sunt atatea sentimente ce se zbat acum in mine gata sa rabufneasca... sunt atatea lacrimi acum in ochii mei gata sa siroiasca pe obrajii deja imbibati in lacrimi. Sunt trista, dezamagita, furioasa... De ce? Pentru ca am aflat ca scumpa mea mama si scumpa mea sora nu vor veni la nunta. De ce nu vin? Nu pentru ca as avea o relatie groaznica cu ele, dimpotriva, avem o relatie foarte buna. Nu pentru ca s-ar fi produs vreo nenorocire, multumesc lui Dumnezeu, toti sunt bine, sanatosi. Nu vin, pentru ca, li se pare risipa sa dea 200 euro pe transport. Li se pare risipa si daca le platesc eu transportul. Eu inca nu pot sa inteleg cum poti sa nu mergi la nunta fiicei tale, dar se pare ca altii considera ceva normal.Sunt constienta ca cel mai tare am sa simt lipsa lor in ziua nuntii, dar cel mai tare ma doare ca pe ele nu le intereseaza. Acum plec, ma cheama Adelina la joaca, poate imi va inveseli ea ziua.

marți, 30 iunie 2009

Revenire


Stiu, stiu, nu am mai scris nimic de ffff mult timp, dar am avut un motiv intemeiat, de fapt, nu e doar unu. In primul rand, nunta se apropie cu pasi repezi, repezi, parca ar vrea sa ne prinda nepregatiti. Apoi, ziua s-a facut brusc prea mica pentru cat ar vrea Adelina sa stea pe afara. Si afara doar alearga de ma intorc in casa sleita de puteri si ea inca dornica de joaca. Oare cata energie poate sa aiba in ea? Si cand intram in casa pentru a manca si noi ca oamenii la masa, sa te tii plansete cu lacrimi de crocodil de imi sfasie inima. In rest, toate bune si frumoase. Va salutam pe toti pe fuga si sper sa mai prind curand un mic ragaz sa mai respir si eu.

luni, 16 martie 2009

Amintiri....


Daca toata lumea vorbeste de amintiri mi s-a facut o pofta nebuna sa ma delectez cu micile mele nimicuri care au o valoare f mare pt mine. Am luat cutia in care le pastrez langa mine si am inceput sa cotrobai prin ea. Am gasit acolo o gramada de lucruri de care uitasem. La noi, in clasa a-8-a fetele isi fac o panglica din 3 culori pe care o prind in piept si colegii, profesorii, le scriu tot felul de amintiri si ganduri bune. Mi-a placut tare mult sa recitesc ce srie pe ea, dar ma gandesc cu tristete ca sunt multi dintre fostii colegi de care nu mai stiu nimic de f mult timp. Oare ei ce mai fac?