Vine, vine primavara....

O Doamne, ce bine ar fi sa ramana vremea asa de frumoasa cu a fost zilele astea...parca toata lumea se trezeste la viata, in oras e plin de bebici cu mamici, care in brate, care pe jos, care in triciclete, care in carucioare... da, asa e frumos, sa nu mai avem loc de bebicii care scot nasul la aer cald de primavara. Bineinteles ca am scos si noi nasul la aer mai mult decat de obicei si cu ocazia asta am probat si tricicleta cumparata de tati. Problema este ca presimt ca ne vor mai da tarcoale multe perioade de frig. Oricum la noi primavara vine prin aprilie asa ca zilele astea de temperaturi mai ridicate au fost o adevarata mana cereasca. Putem doar sa spunem ca speram sa o tina tot asa!

Evoluam...

De ieri a invatat maimutica mica sa se urce in pat... incerca ea de mult timp si se tot enerva ca nu ajungea, patul fiind destul de inaltut pt ea, dar ieri, printre tipete a reusit! Ca sa o ajute sa nu se mai streseze atat, a pus tati o patura mai groasa langa pat si se cocota pe patura apoi usor in pat. Dar credeti ca s-a multumit cu atat? Nu... a vrut sa se urce din toate partile in pat asa ca acum, dupa multe exersari, se urca cu usurinta din orice parte.

bucurie

Ieri iubita noastra mica ne-a facut o "bucurie", si anume, ne-a aruncat telecomanda la gunoi. Nu ar fi fost nimic grav daca ne dadeam seama inainte sa ducem gunoiul. De fapt, ne-am dat seama ca numai la gunoi putea sa o puna dupa ce am cautat ca nebunii vreo 5 ore prin toata casa- cu ocazia asta este necesar sa ma apuc si de o curatenie generala ca am intors toata casa cu fundul in sus. Am cautat vorba aia, pe dulap, sub dulap, pe masa, sub masa, ne-am uitat pana si in cuptor, in WC, nu exista coltisor din casa pe care sa nu-l fi rascolit dar telecomanda tot n-am gasit-o. Noroc ca stam in garsoniera si nu in vreo vila cu 15 camere ca si acum o mai cautam:). Acum rad dar ieri credeam altceva...Aaaaaaa, ca mi-am amintit... aseara strangeam hainele uscate sa le pun care pe unde trebuie si imi "fura" Adelina un prosopel, se joaca cu el, il pune in cap si hop cu el spre bucatarie. O urmaresc sa vad ce face fata cu prosopul, o fi vreun mic geniu si il pune la locul lui?:) De unde, fata mea merge tiptil deschide masca si arunca prosopul in gunoi... aha, te-am prins acum:))

Dilema

Nu stiu Doamne ce are maimutica mea mica si scumpa ca de vreo 4 zile se trezeste pe la 2 noaptea si pana pe la 4 adoarme doar in reprize, se foieste de zor, si mataie de nu mai stiu ce sa-i fac. Ma gandeam ca poate e de la dinti ca saracuta a ramas tot cu 2 dintisori, din septembrie suntem in asteptarea celorlalti; dar chiar asa sa se trezeasca, parca are un ceas in fundulet care ii anunta ora exacta. Cat despre mine, sunt ca o stafie prin casa caci dupa ce stau 2 ore treaza sa o pazesc pe ea, ma mai foiesc vreo ora prin pat pana adorm urmand ca la 6 sa ma trezeasca ceasul.... ufffff sper sa revenim cat mai repede la vremuri mai bune. Norocul meu a fost ca astazi am citit de dimineata perle de "Luca Nazdravanul" care m-au binedispus si abia astept acum sa o aud pe mata mica scotand si ea perle la randul ei.

Gol.........

Avand in vedere ca bunicul este mare microbist am zis hai sa-i facem o surpriza si sa o invatam pe maimutica noastra sa spun gol. Incepe perioada intensa de invatare a cuvantului, lovesc mingea usor cu piciorul si strig goooool... pana imi vine acru, Adelina nimic. Mai, poate nu ii place fetei fotbalul. Dupa inca o alta tura de lovit mingea si strigat pana ragusesc, cad epuizata pe podea langa puiul mic, care se juca de zor cu o omida. Am ramas in pozitia de lesinata cand fetita mea se ridica usor si vine razand spre mine. Ma fac ca nu o bag in seama si ea ce face? Imi trage un picior in cap de am vazut stele verzi, ridica mana sus si striga entuziasmata "Gooooool". Na, ca a invatat sa spuna gol:)

Am facut-o si pe asta

Da, duminica ne-am adunat cu mic, cu mare sa taiem motul printesei mici. Ea, in culmea fericirii in jurul atator oameni, incantata de atatea cadouri si de atata atentie acordata de parinti, bunici, nasi, mosi, prieteni mari si mici. Eu, rupta de oboseala dupa atatea pregatiri, nu m-am putut abtine sa nu ma bucur de bucuria ei. A fost cu siguranta o zi memorabila.

Eu si Ea

Da, aici nu e vb despre ea si el ci despre ea si ea sau eu si ea. Eu mamica, ea bebica. Ma rog, domnisorica pt ca face poimaine un anisor si a trecut de stadiul de bebica. Un an... ufff ce repede a trecut. Atat de repede ca parca nu am tinut-o destul in brate. nu am alintat-o destul... si mor de dragul ei cand sta la mine in brate si aseaza fruntea pe buzele mele sa-i dau "pup" apoi se foieste toata sa o pun pe jos sa mearga in treaba ei... cam atat ca pic in butoiul cu nelancolie si nu-i bine. Noi suntem asa, mai cu capul in nori, printre stele asa ca sa nu fie nimanui cu suparare daca vom posta mai rarut.